Mihella » Blog » Definitia plictiselii

De multe ori si tot mai des…exact asa, aud oameni care se vaita, se plang :

-Ah, ce plictiseala! nu stiu ce sa mai fac! m-as apuca sa fac ceva dar nu stiu ce…

– Ce e “plictiseala” asta?

Caut in dex:

“PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate,
de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.;
gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală. ”

Si de se intampla ca si vremea sa fie “morcovita” , atunci sa vezi si sa te tii bine!

Ploua cu plicticosi leneviti din lumea lor monotona…

Plictiseala, plictiseala
de-ai sa vii cumva diseara
sa stii ca acasa nu-s!

du-te la cine te vrea
la oricine te-ar chema
ca la mine doru-i dus!

Singura si uracioasa
suparata plangacioasa
plictiseala vicioasa!

Cata lume tu omori
cu plictisu-ti otravitor!

Si cati oameni bocitori
vad in juru-mi umblatori!

Un mort-viu de plictiseala
cersetor de zambet larg
iata mi se-aseaza-n prag!

Ma gandesc “sa-l iau la trei” :
-Ia, mai du-te-n “puii mei”
tu nu vezi ca nu-mi esti drag?

Tremurand de enervare
mai sa-i dau doua picioare
si-o jordea de as avea
pe spinare ce i-as da!

Ah, ce tampa suparare
dintr-un plictis oarecare!

Plictiseala de n-ar fi
supararea n-ar veni
si-uite-asa se tin in lantz
mai ca sa te prinda-n hatz! (io)

P.S. Ca tot e ziua internationala a poeziei! :))

↓ Comentarii si Opinii ↓

One Response to “Definitia plictiselii”

Leave a Reply