Mihella » Blog » Colectionarul

Mi-am luat avant si nu ma pot opri … ah! si nu pentru ca nu as putea , nu… ci, pentru ca nu doresc sa ma opresc! Nu vreau!

…alerg si caut…si gasesc!

Ma entuziasmez la culme cand gasesc. :)

Ma simt, sunt eu: – bucurie, zambet transformat in hohote de ras , pas saltaret (de la joc de glezna pan’ la dans), neastampar, vorbe multe (si nu far’ de rost, uneori pe o tonalitate mai inalta) si-apoi cantec, muzica…

De ce-am asezat muzica la final?

Pentru ca de multe ori nu e nevoie sa ascult o melodie, acel inteles comun de “cantec” ca sa pot dansa.

Acum am invatat sa ascult mai bine. Pot sa dansez si pe acea muzica din spatele unui zambet, unei priviri calde, unor cuvinte intelepte.

Pentru ca, da… totul canta!

“La inceput a fost cuvantul” : – “cuvinte ce dor” , “cuvinte placute” , “cuvinte celebre” , “cuvinte enervante” etc….prin cuvinte exprimam emotii, stari, trairi.

Iar omul nu e decat “un colectionar” de emotii, sentimente, stari, trairi sau cum vrem noi sa le mai definim => ca omul e cuvant.

Si ma intorc iar la cuvant – cuvinte .

Mi-aduc aminte de “profa’ de romana” care ne spunea ca, atunci cand vrem sa facem analiza gramaticala a unor cuvinte, trebuie ca mai intai sa ascultam “muzica” din spatele lor. :)
………………………………………

↓ Comentarii si Opinii ↓

Leave a Reply