Mihella » Blog » Chemarea Strabunilor

Cine au fost stramosii mei?

Care le-au fost povestile? Cum au trait, prin ce fel de necazuri sau bucurii au trecut?

De ce ma gandesc la ei?

De unde “ma trag” ?

Ma trag dintr-un Balaci si-un Mituletu !

Ce povesti incantatoare am aflat despre ei, viata lor simpla si plina de iubire, pace si dragoste de oameni.

Dintr-un Balaci venea si strabunica mea, Solomia. Femeie frumoasa pe vremea aia, atat in suflet cat si-n trup.

Tatal ei fiind un mare mester in lemn, om apreciat pentru cunostintele lui in arta lemnului. Obisnuia sa-l insoteasca la targul din Poiana Mare(Dolj) , unde-si vindea munca in schimbul porumbului.

Din catunul Valea Racilor si pana dincolo de Maglavit, pana la marele targ faceau zile intregi de mers cu carul tras de boi.

Cine a fost Mituletu si cum a intalnit-o pe Solomia?

Mituletu a fost un om instarit(dar n-a fost un boier) prin truda muncii lui. Avea multe pamanturi si carciumi , dar nu avea copii. Asa ca, a infiat un baiat (tot din familie, acelasi sange) , pe Gheorghe.

Solomia s-a intalnit cu Gheorghe la marele targ oltenesc de pe vremurile alea.

Mituletu, om istet si cu simtul “afacerilor” (un fel de intreprinzator al acelor vremuri) , n-a ratat ocazia de “a-si largi orizonturile” si-a venit cu 3 carciumi in catunul Valea Racilor(fermecat deja de frumusetile femeilor din zona).

Pentru ca asta i-a fost si sfarsitul …n-a rezistat placerilor femeiesti (vrajit parca), un om ce-a iubit cu pasiune femeia.

Ce s-a ales de cele 3 carciumi? Da, intuiti bine, au ajuns la mana femeilor cu care s-a iubit.

Dandu-si seama de situatia in care ajunsese s-a hotarat sa plece acasa la el, acolo avand destul cu ce sa traiasca. Ce pierduse? Niste nimicuri cele 3 carciumi…castigase in schimb iubire, placere , se simtise bine omul.

Ah, dar alt necaz pe capul lui…Gheorghe n-a mai vrut sa-l insoteasca acasa…S-a insurat cu Solomia, femeia pe care o iubea.

S-au asezat la casa lor, a vandut o mica parte din pamanturile de langa Dunare ca sa-si poata cumpara altele aici, langa noua lui casa, familie.

Si asa “a aparut” Ion, fiul lui Gheorghe si Solomia :)

Nu le-a fost dat sa traiasca prea mult timp fericiti – de parca asta ar fi fost un blestem al tatalui- pentru ca a venit vremea sa plece la razboi.

Solomia – un personaj parca luat din cartile cu zane bune. M-a fascinat bunatatea ei!

Ramasa singura, cu un copil mic…barbatul in razboi. A facut fapte bune!

Daca pot numi ca fapta buna “infierea” unei biete copile ramasa orfana. A crescut-o ca pe propriul copil, n-a facut diferente intre ea (Aurica fiind numele fetitei) si Ion.

Si nici la momentul maritisului n-a lasat-o de izbeliste. I-a dat ca zestre lada plina, pamant si o vaca.

Aurica s-a maritat cu un om al legii venit tocmai din Moldova , unul cu numele Dominte.

Dar sa revin la “ai mei” …..

Gheorghe n-a murit in razboi, a trecut pe langa gloante si dusmani…n-a avut “puterea” sa impuste pe careva dintre dusmani.

Pentru ca sufletul lui ii spunea ca si dusmanii sunt tot oameni. A tras cu pusca dar gandul lui nu era sa tinteasca omul ci, grija lui era sa nu-l omoare.

A murit in chinurile bolilor dobandite din razboi la scurt timp.

N-a mai trecut mult timp si-a murit si Mituletu, singur si cu multa avere.

Intre timp Ion crescuse, s-a insurat si el la varsta de 27 de ani, cu Ecaterina Dobritanu .

Ion si Catarina au facut 3 copii: Vasile(unchiu’meu) , Speranta(matusa’mea) si al mai mic – Gica (tatal meu)

Ion, fiul lui Gheorghe era un om cumsecade, familist convins si cu credinta.

A primit o vizita din partea rudelor din Poiana Mare. Interesul alora erau pamanturile ramase de pe urma lui Mituletu.

Venisera cu gandul sa-l convinga sa-si paraseasca familia si casa de aci si sa se mute acolo , la ei, unde avea casa, pamanturi, averea ce i se cuvenea ca mostenitor al lui Mituletu.

Cum au venit asa au si plecat , pentru ca pe Ion nu-l interesa averea aia…singura lui avere erau copiii si nevasta lui.

O alegere cu cap as zice eu…:)

In felul asta a facut posibila “nasterea” mea, existenta persoanei mele .

…………………………………………………………………..

↓ Comentarii si Opinii ↓

One Response to “Chemarea Strabunilor”

  1. byrev says:

    clar , trebuie facuta o schita, adica un arbore genealogic, sa se vad mai bine ce si cum, de unde pana unde :D

Leave a Reply